VII. PARABOLELE ÎMPĂRĂȚIEI
Parabola semănătorului
(Mc 4,1-20; Lc 8,4-15)
Capitolul 13
24 Le-a prezentat o altă parabolă: "Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânță bună în ogorul său.
25 Dar pe când oamenii dormeau, a venit dușmanul lui, a semănat neghină prin grâu și a plecat.
26 Când a răsărit grâul și a dat rod, atunci s-a văzut și neghina.
27 Venind servitorii stăpânului, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânță bună în ogorul tău? De ce are deci neghină?»
28 El le-a spus: «Un om dușmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?»
29 Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateți din rădăcină și grâul.
30 Lăsați să crească împreună până la seceriș. În timpul secerișului voi spune secerătorilor: smulgeți mai întâi neghina, legați-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunați-l în grânarul meu»".
Parabola grăuntelui de muștar și a plămadei(
Mc 4,30-34;
Lc 13,18-21)
31 Le-a mai prezentat o parabolă: "Împărăția cerurilor este asemenea cu un grăunte de muștar pe care un om îl ia și îl seamănă în ogorul său.
32 Acesta este mai mic decât toate semințele, însă după ce a crescut este mai mare decât toate legumele și devine copac, așa încât vin păsările cerului și își fac cuiburi în ramurile lui".
33 Le-a spus o altă parabolă: "Împărăția cerurilor este asemenea cu plămada pe care o ia femeia și o ascunde în trei măsuri
b de făină până când dospește totul".
34 Isus spunea mulțimilor toate acestea în parabole și nu le spunea nimic fără parabole,
35 ca să se împlinească ceea ce fusese spus prin profetul care zice:
Îmi voi deschide gura în parabole,
voi dezvălui lucruri ascunse
de la crearea lumii
c.
Explicarea parabolei neghinei 36 Atunci, lăsând mulțimile, a venit în casă, iar discipolii au venit la el și i-au spus: "Explică-ne parabola neghinei din ogor".
37 El a răspuns: "Cel care seamănă sămânța bună este Fiul Omului.
38 Ogorul este lumea, sămânța cea bună sunt fiii împărăției. Neghina sunt fiii Celui Rău.
39 Dușmanul care a semănat-o este diavolul. Secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii.
40 Deci așa cum se adună neghina și se arde în foc, tot așa va fi la sfârșitul lumii.
41 Fiul Omului îi va trimite pe îngerii săi, iar ei vor aduna din împărăția lui toate scandalurile și pe cei care săvârșesc nelegiuirea
42 și-i vor arunca în cuptorul cu foc. Acolo va fi plânset și scrâșnirea dinților.
43 Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Cine are urechi
d, să asculte!
Note de subsol
b Termenul grec saton este o unitate de măsură = 13,125 l. În context se accentuează disproporţia dintre cantitatea de făină (40 kg) şi aluat - simbol al împărăţiei cerurilor, care cuprinde totul.
c În multe manuscrise lipseşte: lumii.
d Multe manuscrise adaugă: pentru a asculta.